text publicat de Florea Ioncioaia
Zilele trecute am aflat că ar fi fost desemnat un director „definitiv” la Departamentul de Jurnalistică al Universităţii. Iată o veste bună, îndelung aşteptată. S-ar putea crede că începînd de acum arbitrariul, impostura şi ilegalitatea, care domnesc de ceva timp la acest departament, vor lua sfîrşit. Se întîmplă ca persoana desemnată să fie dl. Andi Lăzescu, faţă de care am o veche simpatie, probabil, reciprocă. În plus, d-sa este un om de media cunoscut, cu care am colaborat întotdeauna foarte bine, cu excepţia unui incident recent, binecunoscut deja publicului. Am avut de atunci o lungă discuţie, ca nişte oameni maturi şi raţionali.
Veştile bune se opresc însă aici. Nu este vorba că această numire s-a făcut fără cea mai mică urmă de consultare cu membrii departamentului, deşi fuseseră mai multe promisiuni în acest sens. Aceasta este deja obişnuit în mediul nostru academic, care trăieşte în general sub autoritatea revelaţiei divine.
Primul lucru şi cel mai important care este în neregulă aici priveşte chiar legalitatea acestei numiri. Oricine poate vedea, la o simplă analiză, că numirea dlui Lăzescu este perfect ilegală. Aş spune chiar de o ilegalitate stînjenitoare, prin ea însăşi agresivă, care proiectează Universitatea direct în jungla Africii Centrale. Refuz încă de aceea să cred că dl. decan Avădanei a putut face o asemenea propunere, iar dl. Işan, noul rector, care mi s-a părut un om cu capul pe umeri, a semnat o asemenea numire complet în afara legii.
Iată de ce.
Atît Hotărârea Senatului nr. 5/13.12.2007, cu privire la metodologia de organizare a alegerilor pentru structurile şi funcţiile de conducere academică din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi (Precizări, pct. 7), cît şi Ordinul Ministrului nr. 2538 din 1.11. 07 (la art. 4.1) arată clar că funcţiile de şef de departament nu pot fi ocupate decît de cadre didactice cu titlul didactic de profesor sau conferenţiar universitar. Or, Dl. Lăzescu, cu toată simpatia mea, nu este decît lector. (Se poate consulta, pentru un plus de autoritate, şi art. 72, aln.2 din Statutul Personalului Didactic, legea nr. 128/1997.)
Dl. decan Avădanei îşi motivează această încălcare a legii prin faptul că ar fi cerut o dispensă din partea Biroului Senat al Universităţii pentru dl. Lăzescu. Nu ştiu în ce condiţii se dau dispensele de acest fel de către Biroul Senat, dar la paragraful următor al Ordinului amintit se spune că se poate accepta o derogare de la aceste prevederi numai în cazul departamentelor în curs de acreditare, dar numai dacă nu există în departament cadre titulare care să aibă titlul de conferenţiar sau profesor, şi de asemenea numai dacă persoana propusă este doctor. În situaţia de faţă nu avem nici una din aceste condiţii.
Totuşi, dl. Avădanei susţine că ar fi luat această hotărîre întrucît la cele trei runde de alegeri (au fost de fapt numai două, pentru că la primul tur s-a ales!) din cadrul departamentului nu a fost ales nici un candidat: Astfel, spune dl. decan, „la al treilea tur de alegeri, conf. dr. Dorin Popa s-a retras înainte de a începe votarea, iar conf. dr. Florea Ioncioaia nu a primit decît un singur vot pro, motiv pentru care nu a fost ales şi departamentul a rămas fără şef”. /Cuzanet din 17 aprilie, ora 16.00, Alexandru Lăzescu este noul director al Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. Semnat : Anca Elena Mihai./
Este surprinzător pentru mine să aud un asemenea sofism, demn de Pilat din Pont, ca să fiu în ton cu momentul. La drept vorbind, pare mai curînd unul de tip Mischie. Mai întîi că la ultimul tur de scrutin subsemnatul n-a primit un singur vot, ci două (de fapt trei, dacă intrăm în logica dlui Avădanei, al treilea era al meu, auto-anulat voluntar, din raţiuni pe care nu vreau să le prezint acum!). Dar faptul cel mai semnificativ este că dl. decan calcă pur şi simplu în picioare orice logică simplă. Iată trei exemple:
1. Pentru dl. Avădanei, ca şi pentru Biroul Senat, este mai legitim cineva care nu a participat deloc la alegeri, n-a depus un CV, un proiect managerial, n-a intrat deci într-o logică instituţională şi democratică, şi nu întruneşte condiţiile legii, decît cineva care a făcut-o şi care întruneşte toate acestea. Amintesc aici că dl. Popa s-a retras din competiţie ca protest pentru lipsa de reacţie a colegilor şi a Facultăţii faţă de atacurile demenţiale la care fusese supus pe un site anonim, care funcţiona de pe serverul Universităţii şi se pare cu colaborarea unor colegi şi a unor membri ai aparatului Universităţii;
2. Pentru dl. Avădanei, ca şi pentru Biroul Senat implicit cineva care a obţinut un vot, două sau trei poartă un fel de stigmat în raport cu cineva care n-a primit nici un vot şi care nu şi-a făcut publice în nici un fel ideile manageriale;
3. Pentru dl. Avădanei, ca şi pentru Biroul Senat, rezultatul unui vot, fie acesta cît de democratic (ceea ce nu-i deloc cazul la DJSC, ştim deja aceasta!), este deasupra legii;
Aceasta din urmă eroare pare fi de fapt sursa acestui abuz. De fapt, legea spune că decanul poate hotărî ceea ce comunitatea respectivă n-a putut, dar numai în limitele legii. Mai clar spus: dl. decan trebuia să înceapă prin constatarea faptului că pe calea procedurilor democratice obişnuite departamentul nu-şi poate alege un director şi apoi trece la numirea unui director, dintre conferenţiarii şi profesorii disponibili. Atît şi nimic mai mult. În această situaţie, nu mai contează voinţa majorităţii, ci voinţa legii. Reamintesc tuturor că într-un stat de drept nici măcar parlamentul nu poate fi deasupra legii. Aceasta este de fapt raţiunea de a exista a curţilor constituţionale, în toate ţările civilizate. Ca să fiu şi mai clar, dacă mîine o majoritate de francezi ar vota ca toţi fumătorii să fie arşi pe rug, aceasta nu s-ar putea pune în aplicare, pentru că ar intra în contradicţie cu legea, în acest caz, Constituţia şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, dl. decan nu avea de ce să ceară o dispensă în acest caz, întrucît în departament există două cadre didactice care îndeplinesc condiţiile legii şi cărora nici participarea la scrutin, nici retragerea nu le-a invalidat dreptul de a fi numiţi în această calitate, iar Biroul Senat n-avea de ce să dea această dispensă. Decizia decanului nu era condiţionată de numărul de voturi sau de numărul de copii al celor implicaţi.
Această decizie abuzivă pune de asemenea cîteva probleme morale extrem de spinoase, pe care comunitatea noastră academică pare să le ignore în mod ciudat. Ce interese pot motiva un profesor universitar, cotat ca un intelectual onorabil, cel puţin, să comită un asemenea gest arbitrar? Ce se ascunde de fapt la DJSC? Cît de mari sunt presiunile şi de unde vin acestea dacă întreg Biroul Senat a putut comite o asemenea gogomănie?
Este interesant de altfel că nimeni nu se întreabă de ce acest boicot electoral contra mea? N-am auzit pe nimeni din „grupul electoral Condurache” să ofere cea mai mică argumentare a acestui gest. Altfel spus: ce este în neregulă cu candidatura mea. Proiectul managerial? Persoana? Convingerile mele estetice sau simpatiile ideologice? Este inutil să mai adaug că la Universitate lucrăm în general cu argumente şi nu cu invective.
În fine, arbitrariul deciziei mă scuteşte de a mai explica la infinit de ce prefer să fac publice aceste lucruri decît să ne spălăm rufele în familie. Mi se pare că numirea cuiva care a venit la Universitate abia de cîteva săptămîni sugerează că există două categorii de cadre didactice la DJSC: unii care sunt ciumaţi, chiar dacă au fondat şi susţinut cu munca lor acest departament, iar alţii, care sunt predestinaţi din naştere să controleze deciziile, chiar dacă nu ştiu prea bine nici de ce se află la Universitate. Găsesc asta jignitor pentru condiţia de universitar în general.
Anunţ din nou că nu mă interesează postul de director al DJSC şi că sunt dispus să renunţ la dreptul meu în favoarea oricărui coleg care îndeplineşte condiţiile legii.
O săptămînă calmă, tuturor!
Florea Ioncioaia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu